Michael Jordan a jucat în NBA din 1984 până în 2003, cu o pauză la mijloc, și a avut salarii mari pentru vremea respectivă, dar modeste comparativ cu ce câștigă azi vedetele NBA. Averea lui netă estimată se situează acum în zona miliardelor de dolari, potrivit Forbes, iar diferența dintre această cifră și salariul total din carieră se explică aproape în întregime printr-un singur contract semnat la începutul carierei. Estimările diferă între surse și se schimbă odată cu modul în care sunt evaluate Jordan Brand, deținut de Nike, și celelalte active ale lui.
Contractul care a continuat să plătească după retragere
În 1984, Nike i-a oferit lui Jordan un contract de imagine care a dus la crearea liniei de pantofi Air Jordan și, neobișnuit pentru acea vreme, i-a dat un procent continuu din vânzări, nu o sumă fixă. Înțelegerea aceea a devenit Jordan Brand, care funcționează acum ca o divizie proprie în cadrul Nike și continuă să vândă pantofi și îmbrăcăminte la scară mare, la decenii după ultimul meci al lui Jordan în NBA. Pentru că această înțelegere îi plătește un procent din vânzările continue, nu o sumă unică, venitul lui Jordan din acest contract nu s-a oprit odată cu retragerea din baschet. A continuat, an de an, mai mult timp decât întreaga lui carieră de jucător activ.
Proprietatea a adăugat o a doua sursă
Jordan a petrecut și ani buni ca acționar majoritar la echipa NBA Charlotte Hornets, o poziție pe care a construit-o după ce s-a retras din baschet și pe care a redus-o mai târziu prin vânzare. Poziția aceea de proprietar a funcționat ca o investiție într-o afacere, nu ca venit din a juca baschet, și a adăugat o a doua sursă de avere separată de redevențele Nike. Între cele două, cea mai mare parte din averea netă estimată actuală a lui Jordan provine din înțelegeri de afaceri făcute în timpul și după carieră, nu din salariul câștigat cât timp a jucat.
Lecția care se poate aplica și la tine
Un salariu de jucător, oricât de mare, e o plată unică pentru o perioadă de muncă. Un contract de redevențe e diferit, continuă să plătească în funcție de rezultatele curente, indiferent dacă persoana care l-a negociat mai lucrează sau nu. Contractul lui Jordan cu Nike e cea mai clară ilustrare posibilă a diferenței dintre cele două. Puțini oameni au vreodată ocazia să negocieze redevențe pe un brand global de pantofi sport, dar principiul de bază se aplică la o scară mult mai mică în negocierile obișnuite. Când ai putere de negociere, într-o negociere de salariu, o tranzacție de afaceri, un contract de licențiere sau un parteneriat, o plată unică e de obicei cel mai ușor lucru de cerut și de oferit. Condițiile continue, un procent din venituri, o participație, sunt mai greu de negociat, dar continuă să plătească mult după ce munca ce le-a generat s-a încheiat. Merită să întrebi care dintre cele două ți se oferă înainte de a accepta. Pentru o privire asupra cum abordezi acest tip de putere de negociere într-un context de muncă mai obișnuit, vezi cum negociezi o mărire de salariu.
Ca să vezi cum se încadrează sursele de venit continue și participațiile în afaceri într-un calcul complet al averii nete, alături de conturi și datorii obișnuite, vezi ce înseamnă averea netă și cum o calculezi.
Cifrele publice despre averea lui Michael Jordan sunt estimări făcute de publicații precum Forbes și Bloomberg. Diferă de la o sursă la alta și se schimbă odată cu modul în care sunt evaluate Jordan Brand și celelalte dețineri ale lui. Nimic din acest articol nu reprezintă un sfat financiar legat de vreo investiție specifică.